Archive for the ‘Putina Istorie’ Category
Mit si Realitate Pietre Semipretioase – Perla (margaritar)
Thursday, March 10th, 2011 |
Scurt Istoric
Anticii credeau ca perlele sunt un simbol al Lunii si ca aveau puteri magice. In limba Latina cuvantul echivalent pentru perla inseamna “unic”, atestand faptul ca doua perle nu pot fi identice.
Nenumarate mentionari ale perlelor pot fi gasite in istoriile religiilor si in miturile multor culturi, de la inceputul omenirii, cand omul le-a descoperit prima data cautand hrana in apele marilor si oceanelor. Un fragment din cea mai veche bijuterie cu perle cunoscuta, gasita in sarcofagul unei printese persane, datand din anul 520 I.C., este expus la Muzeul Luvru din Paris.
Egiptenii antici pretuiau perlele intr-atat ca erau ingropati cu ele la moarte. Se stie ca Cleopatra a scufundat o perla intr-un pahar cu vin si apoi l-a baut, doar ca sa castige un ramasag cu Marc Antoniu, ca ea va putea consuma averea unei tari intregi la o singura masa, in mod simbolic evident, subliniind cat de pretioase erau considerate perlele in acele timpuri.
Pentru poporul Chinez, perla este cea mai veche si reprezentativa piatra pretioasa. Senzualitatea culorilor sale simbolizeaza puritatea, cata vreme secretul nasterii sale in interiorul molustii este semnul al unei minti stralucite. Multe povesti stralucite cu privire la perle sunt regasite in stravechea literatura chineza. Perlele au fost folosite drept arme fermecate impotriva focului si al altor dezastre. Anumiti scriitori considerau ca perlele s-au nascut in creierul legendarilor dragoni; altii au remarcat ca perlele au abundat in timpul domniei stralucitilor imparati, ale caror trupuri erau invaluite in vesmante ornate cu perle si placate in pietre de jad.
Cum israelitii nu atribuiau puteri sfinte perlelor, totusi exista o poveste a unui rabin in care Abraham ar fi intrat in Egypt cu sotia sa, Sarah, ascunsa intr-un cufar, datorita frumusetii sale nemarginite. La granita, cerandu-i-se sa scoata la iveala continutul cufarului, acesta a spus ca e dispus sa ofere pentru cufar taxe vamale, oferind haine, aur, cele mai fine matasuri ,chiar si perle. Vamesii nu s-au putut gandi la nimic altceva mai valoros decat perlele. Comform legendei, crezand ca perlele se afla in cufar,vamesii i-au poruncit lui Abraham sa il deschida si cand acesta l-a deschis, vamesii au fost orbiti de frumusetea Sarei.
In timpul Evului Mediu, cand fecioarele nobile indragite daruiau delicate coliere de perle, cavalerii le purtau adesea pe campul de lupta, crezand ca magia posedata de acestea ii va proteja in lupte de rani.
In timpul perioadei Renascentiste perlele au cusut relatii regale intre curtile Europei. De vreme ce perlele devenisera atat de apreciate, unele curti regale europene au dat chiar si legi ce interziceau purtarea perlelor in afara membrilor nobilimii.
 |
Pentru greci, perlele pastrau adevaratul charm al zeitei iubirii, Afrodita. Cand Aphrodita a pasit pentru prima data din apa, extrem de fericita, a scapat o picatura de apa, picatura ce a aterizat intr-o perla care a ajuns din nou in mare. Pe unde a ajuns aceasta perla, a dus lumina si frumusete, senzualitate si fericire.
In timpul Romei antice, perlele erau considerate simbolul cel mai inalt al bogatiei si al statutului social. Femeile romane purtau perlele si in pat, astfel ca atunci cand cand se trezeau sa-si constientizeze imediat bogatia si statutul social inalt.
In mitologia Romana, Afrodita era numita Venus si era respectata pentru faptul ca era fiica lui Zeus. Dupa victoria Romei cu Cartagina, odata cu capturarea comorilor persane, romanii au dedicat propriul templu, impodobit cu perle, acestei regine e frumusetii.
Cand Julius Caesar a devenit conducatorul Imperiului Roman, proclamandu-se “urmasul” zeilor, acesta a fost incoronat cu o coroana din perle.
 |
Cand puterea legendelor si al miturilor a decazut odata cu Imperiul Roman, atractia catre perle nu a suferit nicio modificare.
In secolul 8, coroana din aur cu perle a devenit la moda in randul ragalitatii europene. Regele Henry VIII al Angliei si regele Francois I al Frantei erau foarte cunoscuti datorita bijuteriilor cu perle ce le purtau. Chaterine de Medicis, la nunta sa cu fiul regelui Francois, a purtat 5 rochii cu perle care au fost, mai tarziu, mandria reginei Scotiei si doua bijuterii cu perle primite de la Francois. Elizabeta I era renumita pentru atragatoarele sale haine si coliere din perle. Napoleon a celebrat nasterea fiului sau recompensand-o pe sotia sa oferindu-i un set cu perle: colier, cercei si brosa, decorate cu 408 perle si diamante. La incoronarea regelui Edward VII, sotia sa, regina Alexandra a fost literalmente imbracata in perle, iar Edward a decretat ca doar membrii familiei regale port purta bijuterii cu perle iar nobilimea va trebui sa poarte coroane din argint.
Pana la inceputul anilor 1900, perlele ramasesera accesibile doar celor bogati si faimosi. In 1916, renumitul bijutier francez Jacques Cartier si-a cumparat remarcabilul sau magazin din New York, de pe nu mai putin renumitul bulevard Fifth Avenue oferind in schimb pentru valoroasa proprietate doua coliere cu perle.
Astazi, perlele sunt cumparate si purtate de o gama mai variata de populatie, din toate colturile lumii, dar sunt in continuare apreciate de nobilime, ca dintotdeauna.
 |
Mit si Realitate
Daca chihlimbarul s-a nascut din Soare, perla iata, s-a nascut din Luna. Ea este cea care privind spre pamant, vazand rautatea oamenilor si participand la suferintele lor, cand acestea i se par de nesuportat incepe sa planga. Din lacrimile Lunii, cazute pe ape (cele care cad pe pamnt se transforma in picaturi de roua!) se nasc perlele care sunt prinse de scoici in cochilia lor protejandu-le. In anumite nopti, nestiute de nimeni, scoicile se deschid si ies la suprafata pentru a lasa perlele sa mai primesca o portie din lumina magica a Lunii. Astfel ele cresc, devin mai stralucitoare si mai pretioase.
O veche legenda araba in schimb explica in mod romantic ca perlele se formeaza cand picaturile de roua cazute din cer in ocean se umplu de lumina lunii si sunt inghitite apoi de scoici. Acest intrigant dar al marii a fost adus din Orient in Occident prima data de catre Cavalerii Cruciati.
Mit si Realitate Pietre Semipretioase – Peridot (olivina)
Monday, January 17th, 2011 |
Scurt Istoric
Cunoscuta de pe vremea grecilor antici, olivina se mai numeste si fayalit, forstenit, peridot si cristolit.
A fost exploatat ca o piatra pretioasa de mii de ani, si este mentionat in Biblie sub numele de hrisolit.
Este atat de veche incat poata fi gasita in bijuteriile egiptene de la inceputul mileniului 2 i.Hr..Pietrele folosite la acel moment proveneau de la un depozit de pe o mica insula vulcanica din Marea Rosie, in jur de 45 mile in largul coastei egiptene de la Aswan, care nu a fost redescoperita pana in anul 1900 si a fost epuizata intre timp.
Vechii romani erau foarte atrasi de aceasta piatra pretioasa si fermecati de stralucirea radianta a verdelui, care nu se schimba, chiar si in lumina artificiala l-au poreclit “smarald de seara”.
Mai tarziu a fost utilizata pentru bijuterii si obiecte bisericesti, deasemenea era piatra indragostitilor in Epoca Barocului, s-a crezut despre olivina ca apara oamenii de mahnire si ghinion.
Peridotul a fost de asemenea gasit in Europa, in biserici medievale, impodobind unul dintre altarele Catedralei din Köln.
Legenda spune ca olivina a fost unul dintre gemele preferate de Cleopatra si de faptul ca unele dintre smaraldele purtate de ea au fost de fapt peridote.
Depozite de olivina au fost localizate si in regiunea Kashmir pietrele din aceste depozite fiind de o culoare incomparabil de frumoasa si de transparenta.
Brusc, in mijlocul anilor 1990, olivina a facut senzatia mare la targurile de pietre pretioase deoarece a fost descoperit in Pakistan un depozit senzational, bogat in cele mai bune pietre de peridot. In conditii climatice dure pietrele pretioase au fost exploatate numai in timpul lunilor de vara, iar depozitele au fost atat de bogate ca cererea pentru peridot poate, in prezent, sa fie usor de multumit.
Pentru a sublinia calitatea deosebita a peridotului din Pakistan, aceste pietre sunt numite “peridot Kashmir”, dupa safirele celebrului Kashmir.
Mit si Realitate Pietre Semipretioase – Onix
Thursday, December 2nd, 2010 |
Scurt Istoric
In Evul mediu mineralul era folosit ca piatra tamaduitoare a bolilor avand un efect pozitiv asupra parului, unghiilor, pielii si bolilor digestive.
Era folosit in lumea antica pentru obiecte de podoaba dar si vase ornamentale sau placi funerare in mormintele faraonilor si apoi Imparatilor.
In ceremonialul clasic de magie se purtau imagini sculptate in onix cu capului zeului Marte sau cu chipul eroului Hercules.
Romanii erau experti in litrografie (sculptarea pietrelor stratificate pentru a scoate la iveala diverse culori) si au creat sigilii frumoase din onix (strat alb pe baza neagra) si sardonixuri (strat alb pe baza roscat-bruna). Modelele erau sculptate in relief negativ. Sculpturile cu imagine pe negativ se numesc intaglio si cele cu imagini in relief se numesc camee.
Deasemenea au asociat onixul cu curajul si se considera ca e folositor celui care-l poarta pentru a se apara de critici nedrepte.
Indienii si persanii credeu ca purtarea onixului ii proteja de deochi. Credeau ca introducerea unui mineral de onix in stomacul unei femei gravide ii usura si grabea nasterea.
In Orientul mijlociu onixul era asociat cu vrajitorii.
 |
Mit si Realitate
Legenda spune ca jucausul si nabadaiosul Cupidon a vazut-o pe frumoasa Venus adormita pe malurile raului Indus si profitand de acest fapt i-a taiat acesteia cu varful unei sageti din unghii, dar divina nu dormea chiar atat de profund si se trezeste. Nedorind sa fie prins, el fuge si pierde fragmentele de unghii care cad apoi in apele raului sacru.
Pentru ca unghiile erau de origine divina, ele s-au scufundat in rau si s-au metamorfozat in onix. Soarta a transformat acele bucatele in pietre pentru a impiedica chiar si cea mai mica parte din Venus sa moara.
Adevarul este ca nu negrul este culoarea care ne face sa ne gandim la unghii, dar in Grecia Antica culoarea unghiilor de la alb pana la negru era numita onix. A fost foarte apreciat in trecut de romani si greci care in afara de bijuterii il mai foloseau si in mozaicuri.
